După cum am mai spus, Maestrul și Margareta e un roman imprevizibil.
Nu sunt sigură că a înțeles ce vroia Bulgakov să spună, ce e cert e că în cea mai cruntă perioadă din istoria comunismului, a scris aceste cuvinte:
„Ivan Nikolaevici știe totul și înțelege totul. Știe că în tinerețe a fost victima unor hipnotizatori criminali, că s-a tratat și s-a vindecat. Dar mai știe că există ceva mai tare decât el…”
În puține cuvinte, romanul e o investigație cu final deschis asupra relației dintre bine și rău, asupra adevărului și a atitudinilor social acceptabile. Ca să nu reduc Maestrul și Margareta la acest rezumat simplist, trebuie să adaug că probabil va trebui să recitesc.
„Ce s-ar fi făcut binele tău dacă n-ar fi existat răul, și cum ar fi arătat pământul dacă l-ar fi părăsit umbrele? Că doar obiectele și oamenii dau naștere umbrelor. Uite colo e umbra aruncată de spada mea. Copacii și făpturile vii aruncă și ele umbră. nu ai vrea cumva să jumulești globul pământesc, măturând de pe fața lui toți copacii și tot ce este viu, numai dintr-un capriciu al tău, din dorința de a te desfăta cu lumina nudă?”
Nu în ultimul rând, scriitorul se amuză pe seama gânditorilor materialiști care consideră că posibilitatea existenței unei/unor firi superioare e nedemnă de a fi pusă în discuție. În același ton, apariția supranaturalului, deși scandalizeaza personajele, nu e tratată de narator ca fiind ceva nefiresc.
Nu știu mare lucru despre reacțiile cititorilor, dar cred că e o carte controversată, cu final surprinzător, neașteptat satisfăcător. Pe mine m-a lăsat cu întrebări.
Scrisori pentru Lia 