Regina Spektor

Poveste cu cântec

Când eram un pic mai tineri speram să fim şi să facem ceva remarcabil, neştiind  ce vom face. Gândul că suntem meniţi să schimbăm lumea e, se pare, comun.

Bent and cracked and warbled. Not about love

Pare că lumea a uitat de Fiona Apple.

Suma realizărilor mele…

Au fost odată demult şapte femei sălbatice care trăiau în pădure, speriind femeile cu vorbele dezmăţate şi poftind bărbaţii în acelaşi fel. Se spunea că sunt vrăjitoare.

Dar tot ce s-a întâmplat, s-a întâmplat atât de demult că nimeni în viaţă nu mai ştie cum s-a întâmplat. Unii bunici mai ţin minte frânturi ca dintr-un basm pentru că şi eu au auzit povestea de la bunici, iar bunicii lor le-au povestit crezând că povestesc basme, nu istorie.

Au fost odată demult şapte femei dezmăţate care trăiau în pădure…

Liée

Mădălina giveaway

Giveaway de început de lună pe blogul Mădălinei, cu premiul cel mare o broşă simpatică.

Acum că tot suntem la subiectul giveaways… în curând va veni un eveniment de-al meu în acest gen.

Odată am întâlnit o fată invizibilă. Anita. Mirosea a mentă şi mâinile ei erau reci

Săptămâna asta trecutul s-a întors la mine, povesteşte şoptit Anita.

Curioasă, am deschis. Nu ştiam dacă vor intra porumbei sau şobolani, dar am deschis. Anii m-au făcut curajoasă. 

Trecutul s-a întors aşa cum a plecat, ca un vânticel, ca o…  continuă ea să şoptească respirând pe fruntea mea.

A venit cum a plecat, cu un vânticel, o pânză transparentă de păianjen, l-am auzit clipind şi l-am simţit privindu-mi mâinile pe iarba udă.

Ăsta e lucruşorul ciudat la trecut. Nu ştie niciodată unde să stea, îşi iţeşte capul, îşi înveleşte braţele în părul tău, te trage în jos când vrei să dansezi şi în sus când ai vrea să dormi.

Dar noi suntem invizibile, Lia… cum ştie unde dormim?

Ca o furtună a deschis fereastra izbind-o de perete. A râs şi mi-a tăvălit rochia preferată pe jos.

Astăzi te înveleşti cu părul… şi a zburat pe fereastră.

The Shining. Wendy… I’m hoome!

Wow, cum se poate că abia acum am văzut grozăvia asta? E un film grozaav!

Jack Nicholson (care arată dement şi pe cale să devină şi mai dement) e angajat să aibă grijă de un hotel din vârful munţilor, în absolută izolare vreme de 5 luni. Soţia şi fiul său cu “calităţi” neobişnuite îl însoţesc. În pustietate cei trei o iau fiecare razna, sub influenţa elementelor supranaturale din hotel şi a bolii psihice care pândeşte.

Din fericire, nu am găsit că e de speriat, chiar dacă imdb spune că e horror.

Din păcate, chiar dacă nu ştiam nimic despre film, încă de la început am suspectat ce urmează să se întâmple… din primele scene ni se dezvăluie tendinţa maniacală a lui Jack (Nicholson are oricum o lucire de maniac) şi dedublarea băiatului care atinge apogeul cu scena cumplită “Danny isn’t here mrs Torrence…”.

Aceasta şi scena în care băieţelul rămâne cu gura larg deschisă şi ochii ţipând fără zgomot, sunt pentru mine, scenele care validează termenul de horror.

De fantome sigur nu dai, dar de spaime oribile şi boli psihice s-ar putea.

În încheiere, a fost captivant, plăcut de urmărit (nu în sensul că îţi dă o stare bună sau îţi transmite sentimente plăcute… ) şi uneori comic.

Zooey Deschanel. New girl

New girl cu serafica Zooey Deschanel…

Prima impresie e că pe cât de dulce și cald, e tot atât de naiv și ireal.

But oh, so heart warming.

Visually stunning. What dreams may come

Un criteriu important pentru mine în alegerea filmelor e aspectul filmelor, iar What dreams may come e un film care din punct de vedere vizual e o prăjiturică pentru ochi.

Firul epic e o repovestire cu fațete originale a primei părți a Divinei comedii, cu superba Annabella Sciorra pierdută în Infern și Robin Williams ca soțul ce nu poate fi fericit în rai în lipsa ei.

‘”so wonderful a guy would choose hell over heaven just to be around you.”

Pe lângă că arată fascinant, What dreams may come e delicat, subtil și emoționant. Numai bun să-ți utilizezi glandele lacrimale.